Five

O sunase de 5 ori.

În decursul lunilor trecute...
Vară să fi fost și afară tot putea să ningă. Pentru ea, cel puțin.

O sunase de 5 ori. Mai exact, de 4 ori jumate, tonul telefonului se oprise brusc la a 5-a oară.

Noaptea trecută? Dimineață? El? Celălalt el? Ei, amândoi? Deja nu-și mai amintea cum era căldura emanată de buzlele lui. Poate pentru că...

O sunase de 5 ori. Și de fiecare dată ea se holbase insistent la telefon, fiind convinsă că îl pedepsea crunt. Că pentru prima oară se revolta. Că nu avea de ce să-și ceară scuze. Că nu făcuse nimic rău și că nu era vina ei că se îndrăgostise. Din nou.

Parcă totuși...? Sau parcă nu...
Doar un experiment. Pentru ea. Nu și pentru el. Și în niciun caz pentru celălalt el.

De 5 ori să fi fost? Sau poate 4... O sunase de 4 ori jumate. Sigur.

Poate dacă răspundea... sau poate nici nu merită să-l mai aibă. Poate nici el nu mai merita să sufere.

O sunase?